Celalalt Eu
BLOG DE CE COACHING? SCRIU DESPRE... DESPRE MINE CONTACT

Ultimele articole:

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine...”
Triada morții
Muze mute
Cu haine și fără haine
Banii și iubirea
Știu, dar nu pot
În cât timp trece...?

7 ani duși pe apa Sâmbetei

Joi. Ora 9. Cristi. 32 de ani.

-   Am pierdut 7 ani din viață! 7 ani s-au dus pe apa Sâmbetei! 7 ani!!! Înțelegi? Cine mi-i dă înapoi? Tot ce e acum e datorită mie! Eu am făcut-o cine e!

Avea 18 ani când am cunoscut-o. Era vai de capul ei! Nu știa nimic, nici măcar ce vrea de la viața ei! Eu am împins-o să meargă la facultate, să studieze ca să devină cineva! Acum e șmecheră, se îmbracă numai cu haine de firmă că, deh, nu poate să apară oricum în fața clienților. Vorbește ca o prețioasă, de multe ori sunt sigur că lumea nu știe ce înseamnă multe dintre cuvintele pe care ea le spune cu atâta lejeritate!

Nu îmi vine să cred! După tot ce am făcut pentru ea, acum vine și îmi spune senină că vrea să ne despărțim!

Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să fie fericită. Mi-aș fi vândut și sufletul pentru ea, doar ca să fie ea fericită!

-  Și tu? Tu cum ai fost în ăștia 7 ani?
-  Păi, cum să fiu?! Am muncit de mi-au sărit capacele – ca să îi fie ei bine. Doar ca să îi văd fața aia zâmbitoare, satisfăcută, fericită!
-  Și tu ai fost fericit?
-  Normal că am fost și eu !
-  Ce te făcea fericit? Îmi povestești?

Brusc, liniște. Cuvintele nu mai lovesc podeaua, privirile nu mai străpung geamurile. Liniște.

- Când am cunoscut-o, aveam un mic bar de cartier. Nu era mare afacere, scoteam atât cât să trăiesc. A apărut ea și dintr-o dată am vrut mai mult. Am vrut să se uite la mine cu admirație. Începuse facultatea și uneori îmi povestea despre profii ei. Și vedeam în ochi admirația pentru ei. Voiam să se uite și la mine la fel. Hm…am reușit, în vreo 2 ani, cred…

La început nu prea ascultam când îmi povestea despre cursuri și școală. A venit într-o zi acasă cu un test. Era super entuziasmată. Îi strălucea toată fața, de parcă a avut nu știu ce revelație. Era un test de inteligență emoțională. ”Inteligență cum? Hai, mă, mă lași?” – i-am zis eu, cumva în derâdere. Dar a insistat. Ca o pisică s-a agățat de mine până am zis ”bine, hai, zi ce vrei…”

Voia doar să îmi deschidă ochii. Și ce-i drept…eram cam varză. Îmi amintesc perfect – ea a făcut 120 de puncte, eu 40. Nu are sens să îți povestesc despre testul ăla. Decât că am gândit pe loc: ”Pot și eu!” M-a ambiționat ideea de competiție, cred. Habar nu aveam pe atunci cu ce se mânca inteligența emoțională. Am întrebat-o cum pot să îmi îmbunătățesc punctajul ală.

Și multe s-au schimbat…am descoperit o lume nouă. Nu știu cum să îți explic – nu e ca atunci când ajungi prima dată într-un loc. viata prin ochelariCi senzația că ești în același loc, ăla pe care îl știi de o viață, doar că e mult mai colorat, mai viu, mai frumos decât il văzuseși. Ca și cum 30 de ani ai stat fără ochelari, deși erai miop de la naștere. Și la 30 de ani ți-ai pus ochelari. Și ai văzut …

Da, poate că dacă nu era ea, nu mi-aș fi pus ochelari niciodată. Sau mult mai târziu… Fusesem mereu încrâncenat, arogant cu angajații, îi voiam supuși, îi consideram proști.

Acum am mai multe baruri. Oamenii cu care lucrez – care lucrează la mine – sunt oamenii mei. Avem o relație extraordinară.

[…].

-  Dacă ai privi acum pe un ecran filmul acestor 7 ani, ce ar fi filmul tău? Comedie, dramă, love story..?
-  Hm…o poveste de succes. Ca emisiunea aia de la ProTV… Poveste de succes…
-  Al cui succes?
-  Al meu!

Am redat în povestea aceasta frânturi dintr-o ședință de coaching. Cu acordul lui Cristi. De ce am făcut-o ?

Pentru că aud deseori afirmații de genul ”mi-am pierdut 10 ani din viață cu el” sau ”mi-am irosit tinerețea, cei mai frumoși ani, stând cu ea”.

Să fie oare chiar așa?

Cea mai lungă relație din viața mea a durat 15 ani. Și acești 15 ani m-au făcut ceea ce sunt în prezent. Dar nu doar pe mine, ci și pe el. Exact cum spunea și Cristi, care inițial vedea doar devenirea partenerei lui, nu și a sa.

15 ani. Am iubit. Am suferit. Am învățat. Am muncit. Am crescut. Am devenit.

Am iubit diminețile, nopțile, duminicile în doi. Am urât apoi diminețile, nopțile, duminicile de una singură. Doar astfel am învățat să fac diferența între iubire și lipsa iubirii. Nu din cărți, nu din povețele bătrânilor. Din a trăi pe pielea mea. Și apoi am iubit din nou diminețile, nopțile, duminicile în doi sau de una singură.

Am plecat de acasă. M-am întors acasă. De mai multe ori. Și astfel am învățat că, dând înapoi, precum racul, la primul obstacol care îmi stă în drum, nu voi ști niciodată ce e dincolo de acel obstacol. Voi avea doar regretul faptelor nefăptuite.

Anii pe care îi petreci alături de un om nu sunt niciodată în van. Este calea ta – și, dacă, uitându-te în oglinda retrovizoare vezi bucurii, succes, râsete, evoluție – înseamnă că ai fost pe drumul tău, pe drumul cel bun. Cu siguranță au fost și lacrimi, eșecuri, durere – asta îți confirmă că ai fost viu. Că ai trăit trăind.

Da, la un moment dat, e posibil ca unul să vrea să facă la stânga, iar celălalt la dreapta. Și ce faci? Te intorci la capătul drumului drept, fără intersecții, doar ca să nu fii pus în fața alegerii?

Imaginează-ți că ai de făcut o călătorie de 1000 km. Nu pleci singur, ai un partener de drum. Pe la kilometrul 500, partenerul tău de drum îți spune că el vrea să facă o oprire mai lungă, într-un oraș. Și că nu îl mai interesează cealaltă jumătate a călătoriei tale. Ce o să faci? O să te intorci la kilometrul zero ca să îți cauți alt partener de drum, care să nu te lase la jumătate? Sau mergi înainte și te bucuri de jumătatea deja parcursă?

E călătoria ta, de la cap la coadă. Pentru cine o faci – pentru oamenii care te însoțesc, pe distanțe mai mici sau mai mari? Sau pentru tine?

Cu drag,
Mioara

*sursa foto: www.humbled4ever.blogspot.ro

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someone

Warning: Creating default object from empty value in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/hybridconnect/hybridconnect.php on line 4727
Prenume: Adresa ta de email:
Post Tagged with , , ,

Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273