Celalalt Eu
BLOG DE CE COACHING? SCRIU DESPRE... DESPRE MINE CONTACT

Ultimele articole:

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine...”
Triada morții
Muze mute
Cu haine și fără haine
Banii și iubirea
Știu, dar nu pot
În cât timp trece...?

Cu haine și fără haine

Știi cum se desfășoară o ședință foto? E cu schimbat de multe rânduri de haine și de decoruri. Haine diferite, decoruri diferite, care vorbesc despre roluri diferite. Rolurile omului respectiv, în viața sa.

Dai jos o haină, pui alta, ești altcineva – de fapt nu, ești tot tu, dar în alt rol – de la manager, la jucător de tenis, poate la părinte și apoi la partener de cuplu.

Acum trei zile m-am aflat în preajma unei astfel de ședințe și mi-am amintit de o zi, la un curs de NLP, în care ni se vorbea despre roluri. Trainerul a făcut exact această comparație metaforică – intrarea într-un alt rol (pe care îl joci deja în viața ta sau pe care ai vrea să îl joci) e similară cu schimbarea hainelor: e necesar să dai ceva jos, pentru a putea pune altceva.

Între aceste două momente este și acela în care ești fără haine – ești în pielea goală.

Cum intri dintr-o haină în alta, cum treci dintr-un rol în altul, este o discuție interesantă, pe care poate o vom avea într-o zi. E cert că avem credințe și valori specifice fiecăruia dintre rolurile pe care ni le asumăm.

De exemplu, o credință profundă a mea, în rolul de coach, este aceea că, în momentul în care știi cu adevărat ce îți dorești, acel lucru este 75% obținut.

O credință profundă a mea în rolul de mama este că cel mai frumos cadou pe care îl pot face copilului meu este să îl ajut să descopere emoțiile, să le identifice, să vorbească despre furie și bucurie, despre iubire și tristețe, să le înțeleagă și să și le exprime.

Dar nu acesta este subiectul zilei de azi. Azi nu vreau să vorbesc despre cum îmbraci un rol nou, ci despre momentul de nuditate, despre cine suntem, fiecare, atunci când suntem fără nicio haină, fără niciun rol.

Cine sunt eu? Ce mă reprezintă atunci când nu am nici un rol? Care sunt credințele și valorile mele? Nu e prima dată când reflectez la această întrebare, dar azi a fost diferit – azi m-am privit în afara oricărui rol din viața mea. Ușor de zis, greu de făcut :)

Așa că am luat întrebările pe rând.

Ce mă reprezintă?

Mă reprezintă, fără doar și poate, cuvintele. Cel mai adesea găsesc frumosul printre cuvinte. Cuvinte așternute măiastru între paginile unei cărți. Cuvinte unite în versuri și rime. Cuvinte rostite la o cafea cu un prieten.

Ieri m-am lovit la picior. Un fier creștea miraculos din pământ, vreo 10 cm deasupra solului. Nu l-am văzut. Durerea aproape că m-a leșinat. Am continuat însă să merg, pentru că băiețelul meu m-a luat de mână și m-a întrebat cu toată căldura și iubirea din el: ”Mami, ești bine?” Cuvintele lui au fost balsam pus pe rană.

Încă mă mai doare piciorul, dar știu că trece. O lovitură trece. Însă au fost cuvinte în viața mea care m-au durut mult mai intens și mult mai mult timp. Și urâtul ajunge la mine cel mai puternic tot prin cuvinte…

Cum se traduce în comportamente sensibilitatea mea față de cuvinte? Se traduce prin faptul că îmi aleg oamenii cu care mă înconjor în funcție de cuvintele lor. Și nu te gândi că îmi aleg anturajul în funcție de cât de elevat îi este limbajul. Nu despre asta e vorba. Îmi amintesc că, într-o perioadă, întâlneam adesea, în grupul cu care ieșeam, un tip care spunea o vorbă ”picantă” la altele cinci. Fără să fiu amatoarea acestui tip de coloraturi în vorbire, lui i-am zis că e atât de pitoresc și integrat în acel limbaj, încât nu am cum să mă supăr sau să îmi displacă prezența lui. Deci, nu e vorba nici de înjurături, nu ele sunt ”bube, mucegaiuri și noroi”.

Transmițătorii urâtului sunt pentru mine discursurile compuse din răutăți, falsitate, ”capra vecinului”, superficialitate, aparențe. Pe ei îi evit. De ce? Pentru că am credința că nu folosim întâmplător cuvinte, ele ne vin din subconștient și vorbesc despre noi.

Mă întreb cum ar fi viața mea fără cuvinte. Eu nu aș mai fi eu, așa că da, cuvintele mă reprezintă.

În ce cred? Ce e important pentru mine când sunt Mioara în stare pură?

Prietenia. Dacă ar fi să desenez prietenia, aș desena doi oameni fără haine. Nu vorbesc de iubire, pasiune, amor. Ci despre acel om căruia îi spui orice – față de care nu ai nicio rezervă. Cu care vorbești ca și cum ai vorbi cu tine.

Și, din păcate, am văzut că în relațiile de cuplu asta e ceva mai greu, chiar dacă ne explicăm rezervele prin zicala ”ce nu știi, nu te doare”.

În prietenia nu e loc de așa ceva.

Știi serialul Grey’s Anatomy? E printre favoritele mele, în special perechea Meredith-Cristina. De ce? Pentru acele momente în care se întâlnesc, vorbesc pe rând, dar fiecare despre ce o preocupă pe ea. Ai senzația ca nu se aud. Frumusețea e că se aud și nu se simt obligate să răspundă. Și toată această prietenie este sintetizată într-o scurtă propoziție: You are my person. Pentru mine, un astfel de prieten e o avuție.

Cum se traduce în comportamente această valoare a mea, prietenia?

În primul rând, îi acord timp – de multe ori, o bună parte din orele mele de somn :)

Apoi, ascult. Sunt prezentă nu doar fizic, sunt cu totul acolo. Și, când e vorba de sfaturi, zic ”poate că dacă mi s-ar întâmpla mie, aș face așa…dar știi că ce merge la mine nu e obligatoriu să meargă și la tine”.

silhouettePrin urmare, cine sunt eu? Care e scheletul pe care îmbrac hainele? Cuvinte și prietenie.

Introspecția pe care mi-am făcut-o azi este o noutate și pentru mine. Azi am înțeles de ce, inclusiv în activitățile profesionale, am preferințe (pe care nu mi le puteam explica până acum) pentru anumite persoane, de ce mă duc cu bucurie la anumite întâlniri și la altele doar cu profesionalism – am înțeles că hainele se mulează perfect pe manechin, rolul se mulează perfect pe schelet atunci când integrează credințele mele primare, legate de cuvinte și prietenie.

Sunt sigură că te-ai întâlnit de mai multe ori până acum cu întrebarea ”cine ești tu?” – invitație la introspecție și autocunoaștere. Ție ți-a fost ușor să spui cine ești, fără să te legi de nume, profesie, stare civilă etc.?

Pe mine m-au ajutat câteva întrebări-cheie:

  • Ce te reprezintă?
  • Cum știi că acel lucru te reprezintă? Cum ai fi fără el? Ai mai fi tu sau nu?
  • Concret, care dintre comportamentele tale reflectă acest lucru?
  • În ce crezi? Ce e important pentru tine?
  • Concret, care dintre comportamentele tale reflectă acest lucru?

Nu uita, atunci când răspunzi, că e vorba de tine ca esență, nu de rolurile cotidiene.

Vreau neaparat să îmi spui cum a fost pentru tine acest exercițiu. Așa că te rog lasă-mi un scurt comentariu în care să îmi spui dacă întrebările te-au ajutat să te privești dintr-o altă perspectivă și ce ți-au adus ele nou și revelator.

Cu drag,
Mioara

P.S. În multe dintre articolele mele te-am invitat să descoperi ce îți dorești, ce vrei tu cu adevărat de la viața ta. Un pas extrem de important în aflarea răspunsului este să afli cine ești, fără niciun fel de haine sociale pe tine.

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someone
Vrei să vezi cum funcționează coaching-ul și în ce fel îți poate fi de folos?
Înscrie-te acum pentru o ședință GRATUITĂ de coaching prin video Skype.

Bonus la înscriere. Ai tot citit, până acum, legendele altora. Cum ar fi să îți scrii propria legendă? – Ghidul ”Legenda personală”: 13 pași ca să îți scrii propria legendă. Vei înțelege multe despre tine!


Warning: Creating default object from empty value in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/hybridconnect/hybridconnect.php on line 4727
Prenume: Adresa ta de email:
Post Tagged with ,

Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273