Celalalt Eu
BLOG DE CE COACHING? SCRIU DESPRE... DESPRE MINE CONTACT

Ultimele articole:

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine...”
Triada morții
Muze mute
Cu haine și fără haine
Banii și iubirea
Știu, dar nu pot
În cât timp trece...?

Schimbare sau dezbrăcare ?

”Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!”
(Adrian Păunescu, Repetabila povară)

Suntem ceea ce suntem! Și suntem ceea ce suntem datorită lor!” – a spus fratele meu, arătând către părinții noștri. Îi sărbătoream pe ei, părinții noștri care, cu puțin timp în urmă, au împlinit 40 de ani de căsnicie. 40 de ani de luptă umăr la umăr.

Dacă ar fi să descriu printr-un singur cuvânt relația dintre părinții mei, acel cuvânt ar fi ECHIPĂ, iar motto-ul care i-ar defini ar fi ”nimeni nu este lăsat în urmă”. Și, crede-mă, nu a fost deloc ușor să nu rămână nimeni în urmă, nu este deloc o misiune ușoară să crești patru copii, căci atâția au crescut părinții mei.

Suntem ceea ce suntem datorită lor.

Cu două zile înaintea acesui moment, povesteam la o cafea, unor amici, despre coaching. Și primesc întrebarea:

- Tu chiar crezi că un om la 40 de ani se mai poate schimba?

- Nu știu ce înseamnă schimbare… Sau mai exact nu știu care e schimbarea la care te referi…. Ce știu, ce cred eu cu tărie este că avem capacitatea de a reveni la ceea ce suntem noi în mod fundamental și care se pierde pe traseul vieții. Am credința că în noi există un nucleu care nu se schimbă niciodată. În timp, ne pervertim, ne stricăm, dacă vrei. Asta e schimbare, da.

Apoi, vine un moment în viață când zici că vrei să te schimbi. Să fii mai…și mai…și mai… Se numește generic ”evoluție”. Bănuiesc că tu asta ai denumit-o ”schimbarea la 40 de ani”. Eu pe asta aș numi-o mai degrabă dezbrăcare

Ce cred eu este că, atunci când ni se întâmplă ”schimbarea la 30 sau 40 de ani”, ni se întâmplă de fapt denudarea, dezgolirea, dezbrăcarea de hainele sociale și revelarea nucleului. ”Schimbarea” NU este, pentru mine, o transformare a chintesenței noastre individuale, transformarea în altcineva. Ci este revenirea la bază – la acea bază în care părinții noștri au jucat un rol fundamental, în copilărie.

Te întrebi ce au în comun aceste două întâmplări – aniversarea părinților mei și o discuție legată de schimbare?

Au. Pentru mine, nucleul este format din valorile primite acasă. Nucleul este ceea ce am primit de la naștere până la o anumită vârstă. Unii psihologi vorbesc de pragul de vârstă situat la 7 ani, alții 10 ani. Ambele se referă la ceea ce am primit acasă, de la mama și de la tata, în general.

Apoi începem deraierea. Fie că ne răzvrătim contra părinților, pentru a ne afirma personalitatea – și unii continuă răzvrătirea adolescentină și la 30 de ani, fie că ne închidem în noi înșine și ne facem cât mai mici și mai șterși, cât mai puțini vizibili pentru că nu reușim să ne integrăm în mediile în care ne aflăm, fie că ne înlocuim părinții cu alți părinți, pe care îi denumim parteneri de cuplu, dar sunt luați după chipul și asemănarea părinților, fie că ne spetim să muncim la tinerețe ca să avem la bătrânețe…indiferent cum, deraiem de la nucleu. Deraiem de la ființa care am fost în copilărie.

La un moment dat, mulți dintre noi deschidem ochii către…trecut. Și începem să conștientizăm că viața noastră a curs într-un anumit mod pentru că părinții noștri au făcut asta…și asta…și asta. Nu rareori se întâmplă ca, în cadrul unui astfel de proces de conștientizare, oamenii să devină furioși pe părinții lor, să îi acuze și chiar să îi facă vinovați pentru felul în care și-au dus viața. Conștientizarea este extrem de importantă, în tot ceea ce facem. Învinovățirea altora nu ne servește în schimb la nimic.

Azi nu voi vorbi despre vină. Nu despre ceea ce au greșit părinții mei sau ai tăi, nu despre ceea ce nu au făcut. Ci despre ceea ce au făcut.

Părinții mei m-au învățat, mai presus de orice, bunul simț. Acel bun simț care uneori m-a făcut să sufăr (mai ales prin absență la atât de mulți oameni) și care m-a determinat să spun, adesea, că în doze prea mari, chiar și bunul simț poate fi dăunător. Dar care m-a însoțit mereu și la care nu aș renunța niciodată. Părinții mei m-au învățat să nu fiu umilă în fața oamenilor a căror putere stă în bani. M-au învățat (și am uitat pe alocuri) umilința în fața divinității și respectul față de senectute. M-au învățat că familia e sfântă. Și chiar dacă familia construită de mine a pierdut un membru pe traseu, eu și fiul meu constituim familia pe care o învălui în sfințenie. Părinții mei m-au învățat loialitatea.

Atât cât a depins de ei, la vârsta aceea mică, părinții mei au sădit, udat și îngrijit nucleul. Și acel nucleu a rămas. Sunt valorile pe care, odată ce le-am primit acasă, le voi avea mereu în mine și cu mine.

Cum ar fi dacă, în loc să te înverșunezi contra părinților tăi pentru ceea ce nu ți-au dat sau nu au făcut, de cele mai multe ori pentru că nu au știut cum, ai privi cu atenție în interiorul tău și ai vedea ce ți-au dat? Acel ceva care, dacă tot îl ai în tine, cel mai probabil pe termen foarte lung, ar fi mai bine să îl faci să funcționeze în favoarea ta?

Tu te-ai gândit vreodată la valorile cu care ai pornit în viață, de acasă? Știi cum arată nucleul tău de putere?

Cu drag,
Mioara

P.S. Azi simt ca Păunescu în Rugă pentru părinți (vezi link mai jos):  ”Pentru cei ce ne-au făcut / Dă un ordin, dă ceva / Să-i mai poţi întîrzia / Să o ia de la-nceput.[…] Sărut mâna, tatăl meu! Sărut mâna, mama mea!

https://www.youtube.com/watch?v=xBfUsbYN3DY

*Sursa foto: www.betterafter50.com

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someone

Warning: Creating default object from empty value in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/hybridconnect/hybridconnect.php on line 4727
Prenume: Adresa ta de email:

Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273