Celalalt Eu
BLOG DE CE COACHING? SCRIU DESPRE... DESPRE MINE CONTACT

Ultimele articole:

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine...”
Triada morții
Muze mute
Cu haine și fără haine
Banii și iubirea
Știu, dar nu pot
În cât timp trece...?

“Tatăl tău bea”, “Mama ta trăiește cu alt bărbat”… Ce le spunem copiilor cand divorțăm?

Ionuț (6 ani) trece printr-o perioadă dificilă. Să fie oare faptul că este primul an de școală, adaptarea la un colectiv nou și la tot ce aduce școala nou? Era întrebarea care o măcina pe mama lui zi de zi, pentru că observa starea de neliniște a copilului, atât ziua, cât mai ales noaptea (coșmaruri, somn extrem de agitat) și totuși ne reușea să identifice problema. Când mama îl întreba dacă îl supără ceva – poate probleme cu colegii noi, cu învățătoarea – răspunsul venea invariabil „Nu, mami, sunt bine…

Într-o zi,complet din senin, a venit și răspunsul: „Mami, o să plece și tati la bunica?” „De ce să plece, mami?” „Pentru că tatăl lui Paul stă acolo, de când s-a despărțit de mama lui.” „Ionuț, crezi că eu și tati ne vom despărți?” „Păi, da, că și voi vă certați și Paul mi-a spus că părinții lui s-au despărțit pentru că se certau…”

Dialogul acesta e o bucățică de realitate. Nu am schimbat decât numele copiilor.

coparentalitateCopiii noștri simt când ceva nu merge bine în relația dintre părinți. Chiar dacă îi trimitem în altă cameră și le spunem că e o discuție între adulți, copiii înțeleg că se întâmplă ceva grav. O discuție în contradictoriu între părinți se poate transforma într-un coșmar pentru copilul care știe că părinții prietenului său s-au despărțit pentru că „se certau”.

Situația de mai sus este una fericită-copilul a primit, destul de repede, clarificările necesare și coșmarurile s-au terminat, nopțile au redevenit liniștite, somnul a redevenit lumea viselor cu eroi pozitivi.

Reversul medaliei: părinții între care există un conflict profund și nu vor să le mărturisească acest lucru copiilor, dar brusc (pentru copilul neavertizat) se despart. Le spunem la început „nu te privește discuția asta”, dar îi privește, poate, în primul rând.

Daca ar fi puși la curent, copiii nu ar trăi într-un vis cu cuplul tati-mami sudat, inseparabil, care reprezintă siguranța lui.

Cum, când și ce le spunem?

Psihologii afirmă la unison importanța vitală a informării copiilor asupra despărțirii. Copiii au nevoie de sinceritate si de informare. În acest articol am luat ca punct de referință, în mare măsură, opinia exprimată de Françoise Dolto – psihanalist și medic pediatru, recunoscută pentru cercetările efectuate în privința copiilor și a copilăriei, care a revoluționat modul de lucru psihoterapeutic cu copiii.

copiii  divortuluiFrançoise Dolto consideră că „este o prostie să nu le spui copiilor, deoarece aceștia sunt perfect capabili să își asume realitatea pe care o trăiesc. De vreme ce o trăiesc, și-o asumă în mod inconștient. Dar deasupra trebuie așternute niște cuvinte, pentru ca această realitate să le devină conștientă și să fie umanizabilă. Altfel, în loc să umanizeze realitatea, copiii o idealizează, refugiindu-se în fantasme”.

CÂND ?

În momentul în care părinții iau decizia ca unul dintre ei să se mute, copiii trebuie informați despre despărțirea iminentă.

CUM ?

Indiferent că separarea este dorința unuia sau a ambilor părinți, copiii trebuie să primească vestea de la amândoi. Iată câteva lucruri de care este bine să ținem cont într-o astfel de situație:

  • Întreaga familie trebuie sa fie prezentă.
  • Este cel mai bine ca ambii părinți să spună câte ceva.
  • Copilul trebuie să audă cuvinte precise privind deciziile luate de părinți.
  • Copilașul care nu vorbește încă trebuie să fie și el prezent (Françoise Dolto).
  • Copii nu au nevoia să audă vreo învinuire sau amenințări camuflate or remarci ostile.

CE ?

Copiii, eu și cu mama am ajuns să luăm o decizie foarte dificilă și dorim să vi-o transmitem împreună și ne puteți întreba orice […] E important să știți că nimic din toate astea nu se întâmplă din vina voastră. Nimic din ceea ce ați făcut nu a cauzat această situație și nimic din ceea ce ați fi putut face nu ar fi schimbat-o. Problemele noastre, ca părinți, sunt doar între noi, nu între noi și voi, iar amândoi vă iubim foarte mult[..].Nu veți pierde pe niciunul dintre noi…” (Divorțul sănătos, Craig Everett&Sandra Volgy Everett)

Așternând tăcere în jurul divorțului, acesta poate fi perceput de copii ca fiind o murdărie, sub pretextul că a fost însoțit de suferință. Or, atunci când suferi din cauza unei fracturi la picior, nu ascunzi de ceilalți faptul, ca și când ar fi vorba de o murdărie…

Părinții trebuie să umanizeze despărțirea, s-o spună în cuvinte și nu s-o păstreze doar pentru ei sub forma unei angoase indicibile, exprimată doar în stări depresive pe care copilul le resimte ca fiind zdruncinarea securității părinților – securitatea părinților este și securitatea copilului.

  • Nu mințiți pentru a-i feri de trăiri neplăcute.
  • Nu le dați speranță acolo unde nu există o speranță.
  • Nu le hrăniți fanteziile legate de faptul că viața nu va fi diferită după separare. Sentimentul copiilor de încredere în părinții lor poate fi zdruncinat pe termen lung în cazul în care pe durata acestei crize sunt spuse minciuni sau jumătăți de adevăr.

Françoise Dolto evidențiază un aspect de care cred că puțini dintre noi sunt conștienți: este important ca părinții, în clipa cand își anunță copiii asupra intenției de a divorța, să spună că nu regretă nașterea copilului. Altfel, copilul are impresia că ei regretă tot, de vreme ce vor să își anuleze cuvântul dat. El crede atunci că parinții anulează nu doar acordurile dintre ei, ci totodată și dragostea pe care i-o poartă. Ar trebui evitat ca un copil să ajungă să își închipuie că, de vreme ce părinții nu se mai iubesc, nu-l mai iubesc în el pe celălalt părinte – adică cel puțin jumătate din viața lui proprie – chiar dacă fiecare dintre ei continuă să iubească în el partea pe care a conceput-o el însuși. Copilul are nevoie ca fiecare dintre cei doi părinți să-i spună: „nu-mi pare rău că m-am căsătorit, chiar dacă acum este greu de divorțat, deoarece te-ai născut tu și fiecare dintre noi este atât de fericit că exiști, încât ne certăm care să te aibă mai mult…

DE CE ?

Spunem copilului motive de divorț ca: tatăl tău bea, mama ta este geloasă, tatăl tău are o iubită, mama ta trăiește cu alt barbat ???

Françoise Dolto consideră că motivele invocate de fiecare părinte separat – nu-i poți împiedica să le invoce – sunt întotdeauna niște motive false.

Dacă un bărbat pretinde că s-a apucat de băutură după ce s-a însurat, de fapt, ori bea dinainte ori în acest cuplu s-a produs ceva nou: maternitatea a făcut-o, probabil, pe femeie să-și neglijeze soțul – ceea ce se întâmplă foarte des.

Mama ta e geloasă și îmi face scene– copilul asistă la unele scene, dar nu știe cauza profundă. El nu este martorul a ceea ce face tatăl lui când lipsește de acasă. Același lucru este valabil și pentru mama/tatăl tău are pe altcineva. Copilul vede pur și simplu că părinții se ceartă. Copilul vede și la prietenii lui părinți care se ceartă și totuși rămân împreună. Contrar a ceea ce crede multă lume, certurile nu sunt un motiv de divorț, afirmă Françoise Dolto.

Fii onest în primul rând cu tine pentru a putea fi onest și cu copilul. Pentru psihanaliști, orice justificare a divorțului este o falsă justificare: ”orice divorț este o problemă de dorință lipsită de iubire, de dorință devenită obositoare, de dorință moartă între doi adulți. Copilul nu știe ce înseamnă dorința. El crede că știe ce înseamnă iubire, dar nu știe ce este iubirea legată obligatoriu de dorință la adult, nici ce este iubirea disociată de dorință la părinți.” Motivul real al divorțului este că cel puțin unul dintre parteneri vrea să-și recâștige libertatea, fie libertatea sexuală, fie libertatea de acțiune, fie libertatea pecuniară, fără a mai fi obligat să audă reproșurile celuilalt, deoarece acum iubirea nu mai există și, mai ales, nu mai există acea dorință care face ca două ființe, în ciuda dezacordurilor frecvente, să nu se poată despărți.

În concluzie, încearcă să te abții de la învinuiri, critici sau exagerari. Lasă vârsta copilului să te ghideze în ceea îi spui și în cantitatea de informații pe care o dăzvălui. De fapt, ceea ce are nevoie copilul să audă este faptul că fiecare dintre părinți și-a asumat propriile responsabilități. Așadar răspunsuri juste, în cuvinte, care îi justifică încrederea în sentimentul de responsabilitate asumat de adulți – chiar daca el nu înțelege cu adevărat această responsabilitate.

Când am plecat de acasă, nu știam nimic din toate aceste lucruri. Copilul meu nu a avut parte de discuția informativă, cu mami și cu tati. Travaliul divorțului, cum îl denumește Françoise Dolto, ar fi putut decurge mult mai bine pentru copilul meu, dacă știam atunci ceea ce știu acum. Sunt totuși mulțumită că am aflat și că, treptat, am reușit să îmi ajut copilul să accepte, la nivel emoțional (nu doar aparent) acest nou mod de viață și noul model de familie.

Poate nici tu nu ai știut aceste lucruri atunci când s-a produs separarea, dar nu este târziu nici acum. Nu uita: copilul are nevoie să îi pui despărțirea în cuvinte clare, precise, cu deciziile luate de părinți. Altfel mami și tati vor rămâne în imaginația lui un cuplu sudat în jurul căreia va țese propriile fantasme.

Îmi doresc din tot sufletul ca aceste informații să te ajute să diminuezi cât mai mult posibil efectul loviturii pe care copilul tău o primește atunci când familia i se destramă.

Cu drag,
Mioara

Surse:
Françoise Dolto, Când părinții se despart. Cum să prevenim suferințele copiilor.
Craig Everett&Sandra Volgy Everett, Divorțul sănătos.

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someone

Warning: Creating default object from empty value in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/hybridconnect/hybridconnect.php on line 4727
Prenume: Adresa ta de email:

Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273