Celalalt Eu
BLOG DE CE COACHING? SCRIU DESPRE... DESPRE MINE CONTACT

Ultimele articole:

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine...”
Triada morții
Muze mute
Cu haine și fără haine
Banii și iubirea
Știu, dar nu pot
În cât timp trece...?

”Tati, când mă fac mare, o să mă căsătoresc cu tine…”

Ne alegem partenerii după chipul și asemănarea tatălui, respectiv a mamei (a părintelui de sex opus). Chiar mai mult de atât, bunicii noștri au și ei ceva de spus în alegerea partenerului sau a partenerei. Este un fapt, fie că vrei sau nu să îl recunoști.

Și când spun ”după chipul și asemănarea”, citește dincolo de cuvinte. Nu înseamnă că partenerul tău seamănă ca și cum i-ar fi fiu tatălui tău, ci că are acele caracteristici care pentru tine îl fac bărbat, pentru că primul bărbat din viața ta a fost tatăl tău. Și bunicul tău.

Tatăl meu are ochii verzi. Să fie oare o întâmplare că partenerii mei și ai surorilor mele au avut, mai mereu de-a lungul timpului, ochii verzi?…

Îmi amintesc ziua în care am aflat că ne alegem partenerii prin asemănarea cu părinții. Am analizat asemănările: ce aveau în comun partenerul meu de atunci și tatăl meu. Tendința inițială a fost să zic: nimic. Dar, detașându-mă de povestea personală, privind situația ca pe o piesă de teatru, în care eu eram spectator în public și observam fragmente din viața mea jucate pe scenă, nimic-ul s-a transformat în…multe.

father-and-daughter-silhouette-494x329

Imaginile mi se derulau prin fața ochilor. Eu, probabil în jur de 6-7 ani, cu tatăl meu alături, pe stradă, în autobuz, acasă… Cum îl vedeam?

Puternic – dacă e cazul, știe să lupte ca să mă protejeze. Frumos – îmi place să mă țină de mână când merg cu el pe stradă. E stâlpul de susținere a casei – niciun cutremur nu ne poate distruge atâta timp cât e el în preajmă. Găsește drumul întotdeauna, nu ne rătăcim niciodată, pentru că, dacă e cazul, se orientează după soare, după lună, după steaua Nordului, orice. Știe să citească busola.

Mi-am dat seama atunci că, în viața mea de adult, pentru mine bărbatul însemna stabilitate si siguranța. Bărbatul trebuia să fie pământ stabil, pentru ca eu să pot visa, să mă pot ridica precum firele de nisip în aer, să iau diverse forme, iar apoi să revin pe pământul stabil. Pentru ca eu să pot fi eu, să mă disipez în creație fără să îmi fie teamă că nu îmi mai găsesc întoarcerea, bărbatul trebuia să aibă coordonatele. Trebuia să aibă busola și să știe să o citească. Pentru că aceasta era imaginea mea despre tatăl meu, copil fiind.

Ne alegem partenerii prin asemănarea cu părintele de sex opus, iar noi înșine devenim, până la un punct, părintele de același sex cu noi.

”Am devenit ca mama”, ”am devenit ca tata”… așa-i că îți displace să recunoști acest gând, care îți trece fugar prin minte, uneori când îți cerți copilul sau poate ești prea dur cu el?

Am fost recent la un workshop unde un psiholog povestea, amuzat, un episod din tinerețea lui când, fiind într-un bar, a făcut pariu cu prietenii că ”recunoaște” tiparul lui de femeie și dacă stă cu spatele; chiar dacă nu o vede, o simte. Și s-a dovedit adevărat, în 7 din 9 cazuri.

Dar, sunt lucruri care ne plac și lucruri care nu ne plac la părinții noștri.

Și atunci situația devine conflictuală: pe de o parte, atunci când întâlnim oameni care le seamănă, apare o atracție instantanee. Pe de altă parte, alegerea partenerului după chipul și asemănarea părintelui, nu e mereu cea mai bună alegere pentru tine.

Care e soluția? Cum rezolvi conflictul? Am întrebat specialistul, adică psihologul. Răspunsul este: faci diferențierea.

Ce înseamnă diferențiere? Înseamnă să faci conștient diferența între tatăl tău și omul pe care îl vrei alături de tine. Să faci conștient diferența între acele valori pe care vrei să le regăsești în relația ta de cuplu – de exemplu, stabilitatea sau siguranța – și acele caracteristici ale tatălui care nu îți sunt tocmai dragi.

Mă distrează uneori faptul că, după ce cunosc partenera sau partenerul unui prieten, îmi trece prin cap ”deci așa e mama ei” sau ”aha, deci tatăl lui a fost un tip destul de agresiv…”.

Nu mă crezi? Testează. Mai întâi, la oamenii din jurul tău – e mai ușor să vezi la ceilalți. Si nu lua ad litteram această afirmație: niciunul dintre noi nu devine copia părintelui său, dar preluăm comportamente semnificative. Partenerul tău nu este cu siguranța copia părintelui tău de sex opus, dar, dacă te gândești câteva minute la ce au ei în comun, te asigur că vei identifica și părți bune, dar și mai puțin bune pe care le manifestau tatăl tău, respectiv mama ta, în copilăria ta.

„Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării”, spunea Epicur, în urmă cu mai mult de 2000 de ani.

Reformulând, conștientizarea modului în care facem alegeri este primul pas. Diferențierea ar fi al doilea pas.

Exact cum îi spune Albus Dumbledore lui Harry Potter: ”alegerile noastre sunt cele care arată cu adevărat cine suntem, mult mai mult decât abilitățile noastre

Cu drag,
Mioara

P.S. Atunci când, în copilărie, părintele tău te-a rănit sub diverse forme, este posibil să îți alegi partenerul prin opoziție cu el, adică este tot ceea ce nu a fost tatăl tău (în cazul femeilor) sau mama ta (în cazul bărbaților). Cu toate astea, vei constata la un moment dat că nu îndeplinește niște condiții esențiale pentru tine, condiții care reprezintă totuși modelul tău de familie. Soluția este aceeași: diferențierea.

Share on Facebook0Share on Google+0Email this to someone

Warning: Creating default object from empty value in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/hybridconnect/hybridconnect.php on line 4727
Prenume: Adresa ta de email:
Post Tagged with ,

Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/celalalt/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273